Am sa incep cu post-ul asta o parte importanta a domeniilor mele de interes din ultimii ani - intelegerea locului pe care l-a ocupat in trecut si il ocupa in prezent irationalul in constiintele noastre. Fata de interesul mare pe care l-am aratat problemei (se va vedea probabil si din frecventa post-urilor de pe blog), ar putea parea o auto-limitare nejustificata la a cauta sa inteleg o problema aparent fara o miza practica deosebita. De aceea, am sa incep cu o serie de documentare cu implicatii sociale mai evidente, pentru a sublinia ca problema are inca implicatii profunde - nu numai ca ea sta la baza unor actiuni reprobabile sau pur si simplu neinteligibile, dar este si sursa unei profunde divizari a lumii.
Un prieten de la serviciu ma tot tachineaza ca documentarele nu sunt decat un instrument de manipulare - informatia e prezentata cosmetizat, astfel incat sa se imprime puternic in constiinta, inlaturand posibilitatea de a-i judeca veridicitatea sau de a o critica. A fost impresionat de modul in care era descrisa actiunea geologica din care a rezultat Marele Rift intr-un documentar BBC. Imaginea i-a provocat o adeziune atat de puternica. incat si-a dat seama ca nu ar fi putut pune la indoiala veridicitatea informatiei. Sunt de acord ca o mare parte din informatia la care avem acces in general e deformata sau cosmetizata ori chiar falsa, iar documentarele nu fac nici ele exceptie (as putea face aici trimitere la Zeitgeist, foarte bine realizat, insa plin de fantezii si de conexiuni destul de stranii si neverificate, presarate printre informatii adevarate si conexiuni logice). Insa evitarea documentarelor nu e o solutie, asa cum evitarea cartii nu ar fi o solutie de a scapa de informatiile deformate. Putem privi orice documentar (ca si orice carte) cu un ochi crtitic, retinand totodata informatia care pare veridica (dupa ce a fost supusa unui examen) si argumentele care par logice (ori cel putin vin de la niste oameni de a caror inteligenta si dedicatie fata de niste principii nu te indoiesti). O idee buna e o cautare pe Google a reactiilor fata de documentarul respectiv si o cantarire a argumentelor pro si contra.
As incepe cu Bloody Cartoons, care prezinta scandalul provocat de aparitia unor caricaturi ale profetului M intr-un ziar danez. Ma intriga pasiunile, violenta si atitudinile extreme pe care le genereaza un subiect tabu. Sprjin ideea de a proteja libertatea de expresie, chiar daca ea a generat nemultumiri pentru musulmani in urma publicarii caricaturilor. Nu sunt de acord insa cu aplicarea unor standarde duble cum par sa fi facut editorii ziarului - pun link la un articol BBC pe tema asta. Pentru a evita demarcari de tipul "religia mea nu genereaza asemenea atitudini extreme" (desi sunt sigur ca sunt inevitabile), recomand si Jesus Camp, in care puteti admira "first-hand" un sistem de educatie dominat de irational. Desi nu avem dreptul de a interveni in metodele de educatie ale parintilor, nu iti poti stapani un sentiment de mila pentru copiii din documentar.
Se afișează postările cu eticheta Documentare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Documentare. Afișați toate postările
duminică, 6 aprilie 2008
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Russia's Village of Fouls
Documentarul arunca o privire asupra modului in care sunt intelese democratia si drepturile omului intr-o tara ca Rusia, aflata in cautarea unei identitati politice, lipsita de o traditie democratica, mai degraba conservatoare decat revolutionara (in ciuda trecutului sau "revolutionar"), ranita de esecul comunismului (dar si mai tare de esecul proiectului "democractic" de dupa 1990).
Nu pot sa nu remarc diferenta de perceptie asupra libertatii si drepturilor omului pentru niste oameni care, date fiind conditiile in care au trait, pun siguranta pe o pozitie superioara in ierarhia valorilor (aparent libertatea este o nevoie sociala mai elevata, care devine stringenta numai dupa satisfacerea unora elementare, cum ar fi nevoia de hrana sau de siguranta personala). Ideea din spatele satului Durakovo imi aminteste de practica taranilor in Evul Mediu timpuriu de a renunta la libertatea personala, punandu-si serviciile in slujba unui nobil, in schimbul sigurantei pe care acesta le-o oferea. Erau vremuri tulburi atunci asa cum sunt si acum (cel putin pentru Rusia si o buna parte a lumii), iar circumstantele istorice (ca sa nu mai vorbesc de influentele culturale) au un cuvant greu de spus in stabilirea unei ierarhii a valorilor individuale la un anumit moment. Am remarcat si renasterea tendintei de a confunda statul cu biserica (probabil din dorinta de a a da o legitimare divina actiunilor puterii, ceea ce le face mult mai dificil, daca nu imposibil de criticat; in plus, se castiga un capital electoral suplimentar si o sustinere populara larga, daca avem in vedere religiozitatea omului de rand).
Citeam nu de mult un articol in Financial Times, in care, plecand de la reprosurile aduse de lumea occidentala regimului Putin (tot mai autoritar), eram invitati sa nu ne grabim sa judecam regimul actual din Rusia fara a intelege contextul social si istoric al Rusiei. Dupa debandada produsa sub Eltin, lasand la o parte opresiunea lui Putin impotriva oricaror disidenti, o mare parte a Rusiei se intoarce cu fata spre noua figura salvatoare (oricat de multe voturi ar fi fost masluite la alegerile de anul asta, politica lui Putin e sprijinita de majoritatea rusilor, iar asteptarile lor - diferite de cele ale oamenilor dintr-o societate democratica - par sa se implineasca). Esecul "democratiei" in Rusia de sfarsit de secol XX nu face decat sa confirme ca nu poate exista democratie in lipsa unei constiinte democratice. A fost un nou caz de adoptare a unor forme fara fond, din care omul de rand nu vede decat rezultatele - saracia, crimele, coruptia, sunt toate puse pe seama unei libertati prea mari pe care o comporta democratia. Nu neg ca Rusia are probabil nevoie in prezent de o mana de fier, insa, dupa experienta atator regimuri totalitariste (atat de stanga, cat si de dreapta), ar trebui sa ne indoim serios ca asta ar fi calea spre o lume mai buna (daca ne luam dupa retorica nationalist-religioasa atat de prezenta - inclusiv in documentar - lumea mai buna pe Pamant e o fantasma occidentala, singura lume mai buna fiind cea de Apoi). Principiul autoritar poate fi salvator ori util in unele situatii particulare, insa pe termen lung genereaza mai mult abuzuri decat beneficii.
MVGroup link - Russia's Village of Fouls
Facand o paranteza (la o saptamana dupa postare), citind despre Revolutia rusa pe Wikipedia aflu ca afirmarea lipsei unei traditii a gandirii democratice in Rusia e un stereotip, iar Rusia a avut in realitate o pleiada de ganditori liberali (in sens european), cel putin pana la Revolutie. Fara a (mai) face o apreciere asupra adevarului istoric, ma bucur sa gasesc o alta parere atat de repede si sa am ocazia sa vad ca exista unele probleme cu una din piesele cu care alcatuiesc mozaicul numit "world view".
Nu pot sa nu remarc diferenta de perceptie asupra libertatii si drepturilor omului pentru niste oameni care, date fiind conditiile in care au trait, pun siguranta pe o pozitie superioara in ierarhia valorilor (aparent libertatea este o nevoie sociala mai elevata, care devine stringenta numai dupa satisfacerea unora elementare, cum ar fi nevoia de hrana sau de siguranta personala). Ideea din spatele satului Durakovo imi aminteste de practica taranilor in Evul Mediu timpuriu de a renunta la libertatea personala, punandu-si serviciile in slujba unui nobil, in schimbul sigurantei pe care acesta le-o oferea. Erau vremuri tulburi atunci asa cum sunt si acum (cel putin pentru Rusia si o buna parte a lumii), iar circumstantele istorice (ca sa nu mai vorbesc de influentele culturale) au un cuvant greu de spus in stabilirea unei ierarhii a valorilor individuale la un anumit moment. Am remarcat si renasterea tendintei de a confunda statul cu biserica (probabil din dorinta de a a da o legitimare divina actiunilor puterii, ceea ce le face mult mai dificil, daca nu imposibil de criticat; in plus, se castiga un capital electoral suplimentar si o sustinere populara larga, daca avem in vedere religiozitatea omului de rand).
Citeam nu de mult un articol in Financial Times, in care, plecand de la reprosurile aduse de lumea occidentala regimului Putin (tot mai autoritar), eram invitati sa nu ne grabim sa judecam regimul actual din Rusia fara a intelege contextul social si istoric al Rusiei. Dupa debandada produsa sub Eltin, lasand la o parte opresiunea lui Putin impotriva oricaror disidenti, o mare parte a Rusiei se intoarce cu fata spre noua figura salvatoare (oricat de multe voturi ar fi fost masluite la alegerile de anul asta, politica lui Putin e sprijinita de majoritatea rusilor, iar asteptarile lor - diferite de cele ale oamenilor dintr-o societate democratica - par sa se implineasca). Esecul "democratiei" in Rusia de sfarsit de secol XX nu face decat sa confirme ca nu poate exista democratie in lipsa unei constiinte democratice. A fost un nou caz de adoptare a unor forme fara fond, din care omul de rand nu vede decat rezultatele - saracia, crimele, coruptia, sunt toate puse pe seama unei libertati prea mari pe care o comporta democratia. Nu neg ca Rusia are probabil nevoie in prezent de o mana de fier, insa, dupa experienta atator regimuri totalitariste (atat de stanga, cat si de dreapta), ar trebui sa ne indoim serios ca asta ar fi calea spre o lume mai buna (daca ne luam dupa retorica nationalist-religioasa atat de prezenta - inclusiv in documentar - lumea mai buna pe Pamant e o fantasma occidentala, singura lume mai buna fiind cea de Apoi). Principiul autoritar poate fi salvator ori util in unele situatii particulare, insa pe termen lung genereaza mai mult abuzuri decat beneficii.
MVGroup link - Russia's Village of Fouls
Facand o paranteza (la o saptamana dupa postare), citind despre Revolutia rusa pe Wikipedia aflu ca afirmarea lipsei unei traditii a gandirii democratice in Rusia e un stereotip, iar Rusia a avut in realitate o pleiada de ganditori liberali (in sens european), cel putin pana la Revolutie. Fara a (mai) face o apreciere asupra adevarului istoric, ma bucur sa gasesc o alta parere atat de repede si sa am ocazia sa vad ca exista unele probleme cu una din piesele cu care alcatuiesc mozaicul numit "world view".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)