Sa imi pot aminti cat de cat drumul strabatut pana azi, sa pot privi critic trecutul ca sa inteleg un pic mai bine prezentul, sa ma cunosc mai bine cunoscandu-i pe cei care ma influenteaza sau ma provoaca. Avalansa de informatie si opinie de astazi ma face sa resimt nevoia unei oarecare sistematizari ori macar sa identific cateva din felinarele (adevarate sau false) care compun imaginea mea asupra lumii si sa profit de posibilitatea de a impartasi o serie de idei si experiente cu altii
Mi-am propus sa notez cate ceva din intamplarile din societatea de azi (selectate cat se poate de subiectiv, dupa cum se va vedea) pentru o comparatie in viitor. Cred ca va fi interesant... Voi prezenta evenimentele in ordine invers cronologica, ca sa pot merge in jos spre trecut si in sus spre prezent (nu vor fi posturi distincte, ci am sa actualizez postul asta).
2-5 iunie 2008 (bbc)
S-a descoperit cea mai mica planeta extrasolara, de numai 3,3 ori mai mare decat Pamantul. E expresia cautarii asidue a vietii pe alte planete, care bantuie visele multora dintre noi si bugetele destul de multor state. Nu inseamna mult (de fapt, mai nimic, pentru ca planeta orbiteaza in jurul unui soare "ratat", prea mic), dar voi reveni ... :)
Saptamana asta are loc o intalnire la nivel inalt asupra crizei mondiale alimentare. Unii vorbesc de "unsustainable agricultural policies and technologies", reguli de comert inechitabile, subventii agricole care distorsioneaza pietele ori marginalizarea sistematica a micilor producatori. Altii vorbesc de cresterea consumului de carne din China odata cu boom-ul economic din ultimii ani, de cresterea populatiei in tarile din lumea a treia, neinsotita de masuri politice si economice pe masura, de utilizarea masiva a culturilor pentru producerea de bio-fuels. Se pare ca patru specii de plante - graul, porumbul, orezul si cartoful - constituie mai mult de jumatate din caloriile provenind din plante din dieta umana, iar aproximativ douasprezece specii de animale constituie 90% din proteinele animale consumate in toata lumea. Am pierdut deja trei sferturi din diversitatea genetica a culturilor agricole.
Irlandezii (singurii care) tin referendum asupra Tratatului de la Lisabona. Pe aceeasi pagina BBC sunt redate declaratii ale unor oameni care reprezinta culori politice sau interese diferite, cu recomandari opuse in privinta votului si cu argumente nenumarate. Unii se tem de concentrarea mai mare a puterii la nivelul institutiilor UE, altii considera ca asta e singura cale. Eu inca nu mi-am format o parere, dar mi-a placut exercitiul democratic.
15 aprilie 2008 (mozaic bbc si yahoo)
S-au descoperit zacaminte de petrol pe Titan (satelit al lui Saturn) mai bogate decat intreaga rezerva a Pamantului, iar in largul Braziliei a fost descoperit un zacamant urias capabil sa acopere intreaga nevoie a industriei americane timp de 6 ani. Teama generala e insa ca rezerva de pe Pamant se va termina destul de curand (probabil in cursul acestui secol, dar am auzit previziuni si mai sumbre). Astazi pretul barilului a atins un nou record, de 115$. Lumea spera in identificarea unor surse de energie alternativa. Unii cred ca producerea asa-numitilor "biofuels" ar fi o solutie. Altii cred ca ea sta la baza cresterilor de preturi la mancare. Coreea de Nord se afla in fata unei crize umanitare din pricina lipsei mancarii. In orice caz, Comisia Europeana isi mentine cerintele de crestere a procentului de "biofuels" din combustibilul pentru masini la 10% in 2020.
Am impresia ca suntem in mijlocul unui nou razboi ideologic, de parca oamenii ar avea nevoie in permanenta de imaginea unui dusman care sa le ameninte civilizatia si sa le judece actiunile. Dupa terminarea razboiului rece, lumea occidentala pare sa fi inlocuit pericolul rosu cu imaginea terorismului islamic. La randul sau, lumea islamica vede astazi un dusman profund in Occident. Desigur ca intr-o lume tot mai complexa ideile (si ideologiile) in jurul carora se polarizeaza oamenii sunt mult mai diverse: democratia e opusa totalitarismului (din celalalt punct de vedere, libertatea incontrolabila e opusa ordinii), Nordul e opus Sudului, lumea bogata lumii sarace, liberalismul economic socialismului, anarhismul etatismului si asa mai departe. In mod bizar, insa, o buna parte a animozitatilor par sa fie alimentate de religie ori cel putin asta e perceptia in general creata. Pentru a ilustra modul in care e alimentat razboiul ideologic, sunt graitoare cele doua filmulete postate recent pe Youtube, unul de un olandez (denumit Fitna), altul postat de un arab (Schism).
Primul e un colaj eterogen de pasaje traduse din Coran aparent incitand la violenta (am vazut ca unii musulmani se plang de traducere), discursuri incarcate de ura ale unor lideri fundamentalisti musulmani, imagini cu atacurile impotriva lumii occidentale (New York, Londra), uciderea soldatilor din Somalia, taierea capului unui ostatic in Irak, asocieri intre lumea musulmana si Hitler, totul pentru a sugera ca Occidentul si crestinatatea (pentru ca nu poti face abstractie de ideea centrala a filmului - cartea sfanta a musulmanilor incita la violenta, ceea ce face intreaga civilizatie musulmana nociva pentru omenire, inacceptabila pentru lumea crestina civilizata) ar avea o misiune salvatoare (cred ca motivul pentru care autorul a ajuns sa faca acest colaj tine de nevoia de a explica actiunile si atitudinea lumii occidentale, fara putinta de a face vreo concesie prin recunoasterea unor greseli, a insuficientei intelegerii unor civilizatii diferite sau pur si simplu reaua credinta sau deformarea morala a unor conducatori), in vreme ce Islamul o misiune distrugatoare intretinuta chiar de cartea sa sfanta. Asocierile sunt frapant de simpliste (sa insinuezi ca imaginea somalezilor care tarau soldatii americani ucisi e reprezentativa pentru ura islamului fata de crestinism inseamna sa ascunzi cu buna stiinta contextul in care acei soldati au fost ucisi - intamplarea a facut ca erau crestini, iar ucigasii lor musulmani, insa nici motivele, nici conditiile in care uciderea a avut loc nu au o conotatie religioasa, ci mai degraba una social-politica). Simplul fapt al prezentarii lumii in alb si negru cu o optiune clara pentru viziunea "angelica" a crestinismului in detrimentul celei "sataniste" a Islamului imi da senzatia ca suntem in continuare in Evul Mediu. Ca libertatea de gandire pentru care au luptat atatia si multimea de idei pe care le-a castigat omenirea intre timp nu au un efect real notabil. Desi creditez in mare informatiile prezentate ca adevarate, alaturarea lor e atat de orientata ideologic incat lipseste de orice valoare mesajul transmis.
Merita citite si cele cateva comentarii ale oamenilor de rand pentru a vedea cat de simplificate sunt perspectivele, cat de presarate de ignoranta si intoleranta sunt conceptiile si cat de usor e sa aluneci pe o pozitie antagonista in problemele care opun in prezent Islamul lumii occidentale. Am sa reproduc unul asa, pentru un zambet: " So many muslims are allready talking about boycotting the west and no longer buy our goods.. I say.. Hey let the western infidels and jews shut down ALL trade with muslim countrys and see you go down to hell with islam... in lack of medicine, medical equipment,food, internet, spartparts etc... The islamic world will end in chaos disaster but the mulims they will all be happy to go down with islam and so will 4 billion other indefidels be !".
Al doilea filmulet e o simpla reactie la ura incitata de primul, si ca atare ii acord o marja suplimentara de toleranta fata de faptul ca nu a incercat totusi o prezentare nuantata a lucrurilor (eventual cu referiri la lucrurile bune si rele din ambele civilizatii). Sunt prezentate cateva citate pline de mesaje violente din Biblie (iar Biblia contine multe asemenea exemple, oricat ar vrea unii sa pretinda ca nu ar trebui interpretata literal) impreuna cu un filmulet in care soldatii americani bat ceea ce par a fi niste musulmani (filmuletul e insotit de un comentariu cutremurator de rautacios, agresiv si intolerant al unui american), urmate de scene din filmul Jesus Camp (de care vorbeam intr-un post anterior) in care copii educati in sistemul crestinilor evanghelici sunt incitati la extremism, intoleranta fata de alte religii, credinta in misiunea martiriului pentru religie, cu referiri explicite la razboi, totul presarat de imagini ale "comuniunii mistice" cu divinitatea specifice crestinilor evanghelici (daca nu ati vazut inca Jesus Camp, vi le amintiti poate din Borat). In sfarist, imagini ale bombardamentului Bagdadului la inceputul razboiului din Irak. Sunt mai intelegator, repet, cu "Schism" pentru ca nu cred ca reprezinta atat o incercare de justificare a actiunilor si atitudinii Islamului, cat o revelare a mesajului incarcat de ura si a consecintelor ideologiei pe care o promoveaza primul. Daca ar fi continut o prezentare a insuficientelor ambelor tabere, si-ar fi pierdut din forta mesajului. Nu e mai putin adevarat, insa, ca, independent de motivele pentru care a fost pregatit acest al doilea colaj, si el transmite (nu sunt sigur daca voluntar) un mesaj unilateral, expresie a unei viziuni puternic polarizate si a uneiu arogante a detinerii adevarului. Pentru ca, din pacate, asa e perceput.
In mod bizar, un articol de ziar (cred ca din Herald Tribune era) considera - fata de mesajul "Schism" - ca incercarea musulmanilor de a reaminti in permanenta ca fundatiile civilizatiei occidentale crestine sunt manjite de sange nu poate justifica excesele terorismului de astazi. Filmuletul arata insa scene din prezent, deci discutia asupra violentelor trecute apare iesita din context. In orice caz, ma surprinde tendinta unei bune parti a lumii de a lua o atitudine transanta, lipsita de nuante.
Nu imi imaginez o justificare morala a violentei, poate cu singura exceptie a legitimei aparari (care presupune totusi o actiune nu mai energica decat e necesar pentru a inlatura atacul si, in orice caz, cu incalcarea minima a vechii reguli etice "nu fa altuia ce nu ti-ar placea sa ti se faca tie"). Violenta si incitarea la ura exista in ambele civilizatii, am fi ipocriti sa negam asta. Fiecare civilizatie isi are extremistii si moderatii ei (de multe ori oripilati insa de inechitatile sau neajunsurile care afecteaza lumea lor - de exemplu, musulmanii de agresivitatea americana si israeliana, iar occidentalii de atacurile "teroriste"). Pun ghilimele pentru ca, etimologic, cuvantul "terorism" nu isi justifica aplicarea numai in anumite situatii in care se creeza "teroare", respectiv in functie de justificarea ideologica a crimelor si masacrelo - altfel spus, nu cred ca bombardarea unor tinte cu acceptarea consecintei uciderii si terorizarii civililor reprezinta altceva decat "terorism". La fel, ca termen politic, terorismul inseamna folosirea violentei (in special asupra populatiei civile) pentru scopuri politice, iar definitia nu poate sa suporte distinctii in aplicare dupa cum violenta e exercitata de un stat sau de o miscare de eliberare. In fiecare civilizatie exista un procent substantial de oameni care cred ca valorile acelei civilizatii sunt superioare celorlalte civilizatii, fie ca vin de la divinitate, fie ca sunt rezultatul experientei ori al ratiunii. O atitudine pe care o pot usor asocia cu conservatorismul, ca o tendinta de a considera ca valorile mostenite sunt superioare celor imprumutate, dar si celor nou generate. In plus, superioritatea economica (de ansamblu) a Occidentului fata de lumea musulmana alimenteaza o serie de explicatii unilateral extremiste, deseori "murate" in consideratii politice si etice. Musulmanii considera ca democratia occidentala din punct de vedere politic nu e decat o forma de impunere a imperialismului american, din punct de vedere etic implica abdicarea oricaror valori, din punct de vedere social aduce coruptie, infractiuni, consum de alcool si droguri, egoism si lipsa de solidaritate sociala, iar din punct de vedere economic o exploatare a resurselor locale de catre companiile occidentale, cu consecinta cresterii inechitatilor de ordin economic. Ei vad in Occident o ratacire a valorilor morale, o domnie absoluta a libertatii necontrolate ce a degenerat in domnia banului. Considera ca Occidentul se foloseste de superioritatea economica si militara pentru a incerca sa contamineze lumea islamica cu aceste valori. Occidentalii pe de alta parte considera ca lumea islamica e un focar de terorism, o civilizatie inferioara din punct de vedere etic, in care inca se produc grave discriminari, cutremurata de violenta si intoleranta (de exemplu, luptele intre siiti si suniti), ineficienta din punct de vedere economic, ultrareligioasa. Competitia civilizatiilor nu s-a terminat, iar majoritatea membrilor fiecaruia sunt mandri de apartenenta lor si afiseaza o superioritate fie ea de ordin moral, fizic sau cultural. O sinteza a civilizatiilor pare un vis indepartat. Internetul pare sa ne uneasca (pe tot mai multi reprezentanti ai speciei), la fel cum par sa faca alte avansuri tehnologice sau pur si simplu la nivel conceptual, dar civilizatiile si ideologiile par la fel de incrancenate ca acum o suta sau o mie de ani. Putem vorbi de lumea chineza, lumea rusa, lumea occidentala, lumea islamica, lumea comunista, lumea crestina, si asa mai departe. Se accentueaza caracterele specifice, se revendica superioritatea sau anteroritatea. Desori "Celalalt" nu mai are o singura fata, ci mai multe, generand anxietate fata de dificultatea identificarii pericolului major si imediat.
In toate astea, religia are un rol evident in justificarea misiunii "pacificatoare" sau "eliberatoare" pe care si-o aroga fiecare dintre civilizatii, dar e suficienta enumerarea lumilor de mai sus pentru a observa ca interactiunile si ciocnirile sunt mult mai complexe, avand cauze depotriva politice (care pot opune lumea totalitarista lumii democratice), social-politice (care opun lumea comunista lumii liberale) economice (care pot opune Sudul Nordului), ori religioase (care pot opune lumea islamica lumii crestine sau lumii budiste ori confucianiste).
Desi multi oameni sunt sensibili macar la o parte din valorile celorlalte civilizatii, multimea de segmente ale vietii sociale care trebuie luate in considerare in explicarea conditiilor actuale de viata ale unui individ sau ale unei civilizatii genereaza adeziuni haotice (tari islamice la valori comuniste, totalitariste, cvasi democratice, sau chiar ale economiei de piata, de regula sarace, dar si bogate, in diverse combinatii, tari crestine la valori democratice, totalitariste, comuniste, bogate si sarace) si uneori aliante neasteptate. Uneori se confrunta ideologiile religioase, alteori cele politice si economice. In felul asta, vechii prieteni pot deveni adversari sau invers, in functie de ideologia concreta care anima dezbaterea (ca sa folosesc un eufemism).
Indiferent de civilizatia la care ne raportam, lumea vede in continuare (in doze mai mari sau mai mici) ura si discriminare sociala, rasiala, etnica, sexuala, intoleranta si violenta, ignoranta si irational, atacuri impotriva civililor, masacre si genociduri. distrugere de catre om sau de catre natura, boli si accidente, grupuri fundamentaliste, represiuni, foamete, dar vede si echilibru, intelegere, compasiune, altruism, toleranta, cooperare, ajutor, inteligenta, sensibilitate, creativitate, o crestere in medie a conditiilor de viata (comparativ cu trecutul), initiative pacifiste, Iar toate astea nu sunt clar identificabile (ca ansamblu) nici macar intr-un om, cu atat mai putin intr-o civilizatie. Fiecare din noi e o sinteza dezorganizata a ideilor si experientelor la care a fost expus, precum si (in mod organizat) a tendintelor, avantajelor si barajelor de ordin genetic. Civilizatia nu e decat sinteza (mai mult eterogena decat omogena) acestor mici sinteze la randul lor eterogene si oarecum haotice. Astazi e mult mai greu sa pui alaturi doi oameni care impartasesc cvasi totalitatea opiniilor care tin de asa numita "viziune a lumii". Si atunci opinia publica este nu opinia oamenilor care impartasesc in general vizuni similare, ci a oamenilor care impartasesc majoritar o viziune similara intr-o problema specifica. Ei se pot situa usor la poluri opuse in probleme diferite. Opinia publica e o polarizare a ideilor mai mult decat a oamenilor. In orice caz, cred ca lumea e mult mai nuantata decat par sa o picteze filmuletele de mai sus si comentariile facute de multi pe marginea lor. Nu trebuie sa ne grabim nici sa judecam, nici sa proclamam superioritatea si dreptul de a se impune al unui sistem in ansamblul sau. Pentru ca oamenii tind invariabil sa adere la ideologii si mituri diferite, si solutiile sunt diferite, iar, in functie de circumstante sau de analist, ele pot fi considerate succese ori esecuri. Religia in sine nu e in nici un caz insa un raspuns in afirmarea unei superioritati (e hazliu faptul ca fiecare religie ori secta afirma departarea de adevar a celorlalte fara nici un pic de autocritica).
Am sa incep cu post-ul asta o parte importanta a domeniilor mele de interes din ultimii ani - intelegerea locului pe care l-a ocupat in trecut si il ocupa in prezent irationalul in constiintele noastre. Fata de interesul mare pe care l-am aratat problemei (se va vedea probabil si din frecventa post-urilor de pe blog), ar putea parea o auto-limitare nejustificata la a cauta sa inteleg o problema aparent fara o miza practica deosebita. De aceea, am sa incep cu o serie de documentare cu implicatii sociale mai evidente, pentru a sublinia ca problema are inca implicatii profunde - nu numai ca ea sta la baza unor actiuni reprobabile sau pur si simplu neinteligibile, dar este si sursa unei profunde divizari a lumii.
Un prieten de la serviciu ma tot tachineaza ca documentarele nu sunt decat un instrument de manipulare - informatia e prezentata cosmetizat, astfel incat sa se imprime puternic in constiinta, inlaturand posibilitatea de a-i judeca veridicitatea sau de a o critica. A fost impresionat de modul in care era descrisa actiunea geologica din care a rezultat Marele Rift intr-un documentar BBC. Imaginea i-a provocat o adeziune atat de puternica. incat si-a dat seama ca nu ar fi putut pune la indoiala veridicitatea informatiei. Sunt de acord ca o mare parte din informatia la care avem acces in general e deformata sau cosmetizata ori chiar falsa, iar documentarele nu fac nici ele exceptie (as putea face aici trimitere la Zeitgeist, foarte bine realizat, insa plin de fantezii si de conexiuni destul de stranii si neverificate, presarate printre informatii adevarate si conexiuni logice). Insa evitarea documentarelor nu e o solutie, asa cum evitarea cartii nu ar fi o solutie de a scapa de informatiile deformate. Putem privi orice documentar (ca si orice carte) cu un ochi crtitic, retinand totodata informatia care pare veridica (dupa ce a fost supusa unui examen) si argumentele care par logice (ori cel putin vin de la niste oameni de a caror inteligenta si dedicatie fata de niste principii nu te indoiesti). O idee buna e o cautare pe Google a reactiilor fata de documentarul respectiv si o cantarire a argumentelor pro si contra.
As incepe cu Bloody Cartoons, care prezinta scandalul provocat de aparitia unor caricaturi ale profetului M intr-un ziar danez. Ma intriga pasiunile, violenta si atitudinile extreme pe care le genereaza un subiect tabu. Sprjin ideea de a proteja libertatea de expresie, chiar daca ea a generat nemultumiri pentru musulmani in urma publicarii caricaturilor. Nu sunt de acord insa cu aplicarea unor standarde duble cum par sa fi facut editorii ziarului - pun link la un articol BBC pe tema asta. Pentru a evita demarcari de tipul "religia mea nu genereaza asemenea atitudini extreme" (desi sunt sigur ca sunt inevitabile), recomand si Jesus Camp, in care puteti admira "first-hand" un sistem de educatie dominat de irational. Desi nu avem dreptul de a interveni in metodele de educatie ale parintilor, nu iti poti stapani un sentiment de mila pentru copiii din documentar.
O privire din interior asupra unora din problemele cu care se confrunta in prezent Liberia (ca majoritatea tarilor din Africa), dar mai ales o poveste frumoasa despre incercarile unei guvernari democratice intr-o tara distrusa economic si social. Poate cel mai interesant aspect e ca incercarile vin din partea unui guvern condus de o femeie, in care femeile detin roluri cheie (ministerul justitiei, ministerul finantelor). E inca un semn ca evoluam...
Documentarul arunca o privire asupra modului in care sunt intelese democratia si drepturile omului intr-o tara ca Rusia, aflata in cautarea unei identitati politice, lipsita de o traditie democratica, mai degraba conservatoare decat revolutionara (in ciuda trecutului sau "revolutionar"), ranita de esecul comunismului (dar si mai tare de esecul proiectului "democractic" de dupa 1990).
Nu pot sa nu remarc diferenta de perceptie asupra libertatii si drepturilor omului pentru niste oameni care, date fiind conditiile in care au trait, pun siguranta pe o pozitie superioara in ierarhia valorilor (aparent libertatea este o nevoie sociala mai elevata, care devine stringenta numai dupa satisfacerea unora elementare, cum ar fi nevoia de hrana sau de siguranta personala). Ideea din spatele satului Durakovo imi aminteste de practica taranilor in Evul Mediu timpuriu de a renunta la libertatea personala, punandu-si serviciile in slujba unui nobil, in schimbul sigurantei pe care acesta le-o oferea. Erau vremuri tulburi atunci asa cum sunt si acum (cel putin pentru Rusia si o buna parte a lumii), iar circumstantele istorice (ca sa nu mai vorbesc de influentele culturale) au un cuvant greu de spus in stabilirea unei ierarhii a valorilor individuale la un anumit moment. Am remarcat si renasterea tendintei de a confunda statul cu biserica (probabil din dorinta de a a da o legitimare divina actiunilor puterii, ceea ce le face mult mai dificil, daca nu imposibil de criticat; in plus, se castiga un capital electoral suplimentar si o sustinere populara larga, daca avem in vedere religiozitatea omului de rand).
Citeam nu de mult un articol in Financial Times, in care, plecand de la reprosurile aduse de lumea occidentala regimului Putin (tot mai autoritar), eram invitati sa nu ne grabim sa judecam regimul actual din Rusia fara a intelege contextul social si istoric al Rusiei. Dupa debandada produsa sub Eltin, lasand la o parte opresiunea lui Putin impotriva oricaror disidenti, o mare parte a Rusiei se intoarce cu fata spre noua figura salvatoare (oricat de multe voturi ar fi fost masluite la alegerile de anul asta, politica lui Putin e sprijinita de majoritatea rusilor, iar asteptarile lor - diferite de cele ale oamenilor dintr-o societate democratica - par sa se implineasca). Esecul "democratiei" in Rusia de sfarsit de secol XX nu face decat sa confirme ca nu poate exista democratie in lipsa unei constiinte democratice. A fost un nou caz de adoptare a unor forme fara fond, din care omul de rand nu vede decat rezultatele - saracia, crimele, coruptia, sunt toate puse pe seama unei libertati prea mari pe care o comporta democratia. Nu neg ca Rusia are probabil nevoie in prezent de o mana de fier, insa, dupa experienta atator regimuri totalitariste (atat de stanga, cat si de dreapta), ar trebui sa ne indoim serios ca asta ar fi calea spre o lume mai buna (daca ne luam dupa retorica nationalist-religioasa atat de prezenta - inclusiv in documentar - lumea mai buna pe Pamant e o fantasma occidentala, singura lume mai buna fiind cea de Apoi). Principiul autoritar poate fi salvator ori util in unele situatii particulare, insa pe termen lung genereaza mai mult abuzuri decat beneficii.
Facand o paranteza (la o saptamana dupa postare), citind despre Revolutia rusa pe Wikipedia aflu ca afirmarea lipsei unei traditii a gandirii democratice in Rusia e un stereotip, iar Rusia a avut in realitate o pleiada de ganditori liberali (in sens european), cel putin pana la Revolutie. Fara a (mai) face o apreciere asupra adevarului istoric, ma bucur sa gasesc o alta parere atat de repede si sa am ocazia sa vad ca exista unele probleme cu una din piesele cu care alcatuiesc mozaicul numit "world view".
Cred ca Skeptics Dictionary e un bun inceput pentru incercarea mea de cunoastere a lumii. Spun a mea pentru ca nu pretind ca ar fi inceputul corect sau macar drumul corect, dar ma bucur sa stiu ca nu sunt singur (nici) in demersul asta. Si ma bucur sa aflu ca exista o metoda rationala de investigare a necunoscutului care ne inconjoara si multi oameni care tind sa respecte regulile ei. Pentru orice idee e bun un dus cu apa rece - chiar daca uneori scepticismul te poate face sa ignori (din lipsa de date) o idee care mai tarziu va fi considerata valida, nu e mai putin adevarat ca metoda in sine asigura inestimabil mai multe beneficii, pentru ca e conceputa sa lupte impotriva tendintelor irationale (din pacate inevitabile, dupa cate pare sa arate istoria de pana acum). Prin urmare, recomand dictionarul tuturor celor carora li se potriveste mai bine o abordare echilibrata si rationala a fenomenelor care ne inconjoara sau par sa ne inconjoare. Pana la urma, nu discutam atat lumea, cat imaginea lumii, care arata ca un puzzle compus din mici imagini (meme?) care, privite individual, se repeta la un anumit numar (mai mic sau mai mare) de oameni, iar, privite ca amestec la nivelul unui om, sunt mai diferite sau mai asemanatoare in functie de persoanele la care ne raportam. Cand imaginile astea tind sa fie verificabile in practica, lumea capata un pic mai mult sens (pentru cei care cauta un "sens") fara a afecta insa imensitatea puzzle-ului.
